Sistemul de vot uninominal din Romania

Votul uninominal este un tip de scrutin mentionat în legislatia sistemelor electorale, practicat în SUA si Marea Britanie. Acest tip de scrutin reprezinta modul de alegere direct al unor candidati individuali, opus sistemului de alegere pe liste întocmite de catre partidele din viata politica a unui stat. Votul uninominal este un sistem de vot majoritar, se bazeaza pe o procedura majoritara (votul pe liste fiind un sistem proportional) si este întâlnit si sub formula „Câstigatorul ia totul”. Principalele caracteristici ale acestui tip de vot constituie faptul ca permite aparitia unor guverne stabile ca urmare a majoritati stabilite prin vot, dar si faptul ca are drept consecinta nereprezentarea segmentului de electorat care a votat candidatul (sau lista) învins.

Vot uninominal majoritar relativ – 1 tur de scrutin

Vot uninominal majoritar absolut – 2 tururi de scrutin daca în primul tur de scrutin nu sunt obtinute 51% din voturi de catre un candidat

Scrutinul uninominal înseamna ca într-o circumscriptie electorala se alege un singur mandat, iar alegatorul poate acorda un singur vot. Acest mod de votare poate fi realizat într-un singur tur (denumirea stiintifica este: sistem electoral majoritar cu scrutin uninominal într-un singur tur, situatie în care candidatul care obtine cele mai multe voturi, indiferent de numarul acestora, este declarat câstigator) sau în doua tururi (caz în care este necesara obtinerea majoritatii absolute a voturilor exprimate; daca o asemenea majoritate nu este întrunita, se organizeaza un al doilea tur în care majoritatea simpla este suficienta). O alternativa a votului majoritar uninominal cu un tur este votul uninominal alternativ. În circumscriptii electorale cu numai un loc, votantii trebuie sa puna pe buletinul de vot toti candidatii în ordinea descrescatoare a preferintei. Cel care întruneste majoritatea absoluta ca prima preferinta este ales câstigator. Daca niciunul nu obtine o astfel de majoritate, ultimul de pe lista este eliminat, iar voturile sale se împart celorlalti candidati urmând preferinta a doua. Procedura se repeta pâna când unul dintre candidati reuseste sa obtina majoritatea absoluta în calitate de prima preferinta.

Pe scurt, este mecanism de votare directa a unor candidati individuali si nu desemnarea în totalitate a unei liste fixe întocmita, pe baza unor criterii netransparente, de catre un partid. Ofera o personalizare mai mare a votului, astfel încât alegatorii pot sa opteze între candidaturi nominale si nu între liste, la întocmirea carora nu au avut niciun cuvânt de spus si în care apar multe persoane necunoscute si fara valoare, din punctul lor de vedere.

Dezavantaje

Sistemul de vot uninominal nu garanteaza ca votul popular este bine reprezentat în rezultat. Un exemplu recent îl constituie alegerile generale din Anglia, unde Laburistii au câstigat majoritatea în Parlament cu 35.3% din voturi.

Exista însa si exemple mai ciudate, cum este cazul alegerilor parlamentare din 1926 din Canada, în provincia Manitoba. Aceasta provincie avea 17 parlamentari, iar rezultatul a fost dupa cum urmeaza: Partidul Conservator, cu 42,2% din voturi nu a avut niciun parlamentar ales; în schimb, Partidul Liberal-Progresist, cu 19,5% din voturi a avut 7 parlamentari, Partidul Liberal, cu 18,4% din voturi, 4 parlamentari; Partidul Progresist, cu 11,2% din voturi, 4 parlamentari, iar Partidul Muncitoresc, cu 8,7% din voturi a avut 2 parlamentari. Explicatia acestui rezultat este ca, cu 3 exceptii, Partidul Liberal-Progresist, Liberal, Progresist si cel Muncitoresc au avut candidati unici.

În cazul României, exista înca un pericol: s-ar putea ca politicieni compromisi, pentru care niciun partid nu si-ar asuma raspunderea sa ajunga parlamentari prin pomeni electorale. Un “precedent” îl constituie cazul lui Vanghelie, care a fost exclus din PSD pentru un dosar la PNA, dar a câstigat Primaria Sectorului 5 al Bucurestiului ca independent si a fost reprimit în PSD.

Avantaje

Exista si avantaje, politicienii corupti sau compromisi nu se mai pot strecura in parlament sub acoperirea listelor de partid. Votul direct pentru un cadidat sau altul exprima mai exact optiunea electoratului. De asemenea, generarea unei majoritati parlamentare are ca efect o mai mare stabilitate politica.

Cum vom vota – Sistem proportional cu vot în colegii uninominale

De ce avem nevoie de un alt sistem electoral? Pentru ca pâna acum am votat liste închise ale partidelor fara a-i cunoaste pe oamenii de pe acele liste. 

Cel mult, i-am vazut în campania electorala la televizor sau i-am auzit la radio, pe primii 3 candidati de pe lista.

De ce avem nevoie de un alt sistem electoral? Pentru ca pâna acum am votat liste închise ale partidelor fara a-i cunoaste pe oamenii de pe acele liste.

Cel mult, i-am vazut în campania electorala la televizor sau i-am auzit la radio, pe primii 3 candidati de pe lista.

Odata cu schimbarea sistemului într-unul cu vot în colegii uninominale, adica un singur candidat pentru un singur partid, politicienii care vor sa devina parlamentari trebuie sa ne cunoasca, convinga si câstige pe noi..alegatorii.

Proiectul de lege privind votul uninominal, discutat în comisia parlamentara, negociat de partide si, ulterior, asumat de guvern a pornit de la sistemul electoral proportional prin compensare, redactat de Asociatia Pro Democratia.

Este vorba despre o varianta de sistem electoral, asemanator celui din Germania. Sistemului i s-a reprosat dificultatea, dar si existenta unei liste de rezerva folosita, însa, în cazuri extreme.

Dupa ce Curtea Constitutionala a declarat câteva articole din lege neconstitutionale, sistemul electoral a fost schimbat de PNL, PSD, PC, UDMR si Asociatia Pro Democratia – ajungându-se astfel la proportional cu vot în colegii uninominale.

Proiectul este dezbatut în aceste zile în comisiile parlamentare si urmeaza a fi discutat în Plenul Camerei Deputatilor. Apoi, legea va fi trimisa spre promulgare la Presedintie. Desi este sustinatorul votului uninominal majoritar în 2 tururi, Traian Basescu a declarat recent, într-un interviu pentru televiziunea publica, ca asteapta cu nerabdare legea.
Sa intelegem sistemul electoral de la urmatoarele alegeri

Noul sistem electoral, destul de asemanator celui deja asumat de guvern toamna trecuta, se numeste proportional cu vot în colegii uninominale (circumscrittii uninominale).

La prima vedere, una dintre schimbarile cele mai importante este simplitatea sa, pentru ca pare mai usor de inteles si explicat.

O alta diferenta importanta este legata de “lista de rezerva nationala”, cea contestata de Traian Basescu, care ar fi fost folosita în a treia faza a distribuirii mandatelor atunci când un partid ar fi obtinut dreptul la mai multe mandate decât candidati avea, lista care nu mai exista în acest nou sistem.

În noua formula, exista atâtea colegii uninominale câte mandate de parlamentar exista în Legislativ, adica 330 pentru Camera Deputatilor si 137 pentru Senat (în sistemul propus initial, numarul de colegii era egal cu jumatatea numarului de deputati respectiv de senatori care trebuiau alesi).

Judetul reprezinta astfel o circumscriptie electorala si are în componenta atâtea colegii uninominale câti parlamentari îi revin – în functie de numarul locuitorilor.

Norma de reprezentare în România este de un deputat la 70.000 de locuitori si un senator la 160.000 de locuitori.

Fiecare partid sau formatiune are dreptul la un singur candidat în fiecare colegiu uninominal, iar cetateanul aplica stampila de vot pe numele unui singur candidat.

Modul de distribuire a mandatelor nu este foarte schimbat, ci mai degraba simplificat.

Într-un judet (circumscriptie electorala), voturile obtinute de candidatii partidului în toate colegiile uninominale de pe raza judetului se însumeaza si, in functie de suma obtinuta, se determina numarul de mandate care revin partidului respectiv în acel judet (circumscriptie). Mandatele respective sunt atribuite primilor candidati ai partidului în ordinea descrescatoare a procentelor de voturi obtinute de ei în colegiile uninominale în care au candidat.

Mai exista un aspect esential de retinut: toti candidatii (apartinând partidelor care depasesc pragul electoral) care câstiga 50% plus un vot în colegiile uninominale uninominale în care candideaza sunt declarati alesi.

Acest lucru înseamna ca, atunci când, într-un judet, se distribuie mandatele catre candidati în functie de numarul de mandate care se cuvin partidului, din acest numar se scade numarul de mandate câstigat deja de candidatii care au obtinut mai mult de 50% din voturi si se mai distribuie doar diferenta.

Exemplu 1: Daca un partid are dreptul într-un judet, la patru mandate si doi dintre candidatii sai au fost declarati alesi în virtutea faptului ca au obtinut peste 50% din voturi în colegiile lor, doar doi dintre candidatii partidului mai primesc mandate în judetul respectiv.

Exemplu 2: Daca partidul are dreptul tot la patru mandate, dar cinci dintre candidatii sai au devenit parlamentari pentru ca au obtinut mai mult de 50% din voturi în colegiile lor, partidul ramâne cu cei cinci parlamentari, însa la numarul de mandate care se atribuie celorlalte partide se mai adauga un mandat sau mai multe, astfel încât sa se refaca proportionalitatea.

Astfel, Parlamentul nu va avea un numar fix de membri, însa acest aspect nu este unul neobisnuit, el fiind întâlnit si în sistemele electorale din alte tari.

Aflati mai multe despre celalalt sistem – mixt prin compensare, asumat de Guvern, dar contestat de Traian Basescu la Curtea Constitutionala, din pagina urmatoare

INFORMATII DIVERSE

Modalitatea de stabilire a colegiilor uninominale se va face prin Hotarâre de Guvern, în urma hotarârii pe care o va lua o comisie parlamentara speciala.

Colegiile uninominale vor fi stabilite cu pastrarea normei de reprezentare, 70.000 de locuitori pentru un mandat de deputat, respectiv 160.000 pentru un mandat de senator.

Între colegiul cel mai mare, ca numar de alegatori, si cel mai mic nu poate fi o diferenta mai mare de 30%.

La stabilirea numarului de mandate de parlamentari, conform acestei norme de reprezentare, se va lua în calcul populatia cu drept de vot asa cum reiese din ultimul recensamânt, publicat de Institutul National de Statistica.

Partidele sau aliantele vor putea înscrie un singur candidat într-un colegiu uninominal, respectându-se principiul un singur vot – un singur candidat – un singur ales.

Textul legii nu face referiri la listele electorale suplimentare, alegerea senatorilor si deputatilor facându-se prin vot uninominal, într-un singur tur de scrutin.

Candidatii independenti vor trebui sustinuti de minimum 4% din numarul total al alegatorilor înscrisi în listele electorale permanente din colegiul respectiv, dar nu mai putin de 2.000 pentru Camera Deputatilor si 4.000 pentru Senat.

Deputatii au adoptat si un amendament al deputatului PSD Anghel Stanciu, care stabileste o modalitate de redistribuire a mandatelor de parlamentar în raport cu numarul total de voturi al partidelor sau aliantelor, si nu cu procentul dintre voturile obtinute de un partid sau alianta în colegiu si voturile obtinute în întreaga circumscriptie.

Camera Deputatilor este forul decizional pentru aceasta lege. Daca nu va fi atacata la Curtea Constitutionala, legea va merge la Presedintie pentru promulgare.

Prevederile legii vor intra în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Prevederile referitoare la modificarea unor legi pentru alegerea administratiei locale, inclusiv a presedintilor de Consilii Judetene, vor intra în vigoare la data începerii procedurilor legale pentru primele alegeri locale care vor fi organizate dupa intrarea în vigoare a prezentei legi.

            „ Trecut-au anii „ peste noi şi am uitat,

            „Luceafărul” de început, al lirici cu glas.

            Acuma trec pe lăngă „Lacul”,ce a rămas

            De „Misterele Nopţii”, „Noaptea” încercat.

            „Singurătate” este acum în mintea mea,

            Nu am ştiut să-ţi înţeleg înţelepciunea,

            Am luat şi răsfoit a tale versuri multe…

            Ai fost prea bun pentru a-ţi mulţumi în cuvinte.

            „Iubind în taină” acest neam ai jertfit multe

            Să-i dai cea fost mai bun  versuri, cuvinte

            De a ta sănătate n-ai vrut să îngrijeşti

            Ai scris versuri multe pe noi să ne mulţumeşti.

            „La steaua” ta am încercat să ajungem,

            „Un luceafăr, un luceafăr” ca să-l plângem,

            „Când însuşi glasul” nostru l-am strâns în cor,

            Şi-am recitat „Mai am un singur dor”.

            „Cu mâne zilele-ţi adaogi”, iar tu la fiecare vers

            Un mileniu ai căştigat de încredere,iubire şi înţeles.

            În faţa ta acuma dumnezeule mă închin,

Dumnezeul versurilor ce în mână le ţin.

          Omul a fost creat de Dumnezeu din iubire pentru ca el să împărtăşească iubirea lui altora. Această virtute presupune colaborarea cu membrii societăţii în care trăim, fără a ţine cont de religia celui de lângă noi, de acţiunile şi faptele lui. Atitudinea unui creştin  faţă de o altă religie trebuie să se plaseze între intoleranţă din punct de vedere dogmatic şi între toleranţă ca element al diversităţii.

                   Ce este dogma?

          Cuvântul grecesc  δόγμα înseamnă adevărul îndiscutabil; în Fapte dogmele sunt „hotărâri” luate de apostolii  şi bătrânii din Ierusalim(Faptele 16, 4). Pentu Părinţi, dogmele exprimă „învăţătura Domnului şi a apostolilor”. Sevă de viaţă, făcătoare a Scripturilor, orice dogmă trebuie să se bazeze pe textul sfânt şi să justifice astfel această expresie a părinţilor : „dogmele dumnezeieşti” , „evanghelice”.

          „Stâlp şi temelie a adevărului”(I Timotei 3,15), Biserica mărturiseşte dogmele şi ne încredinţează că sunt  revelate, de unde şi numele de „dogmele bisericii”. Dogmele sunt adevăruri cu o valoare absolută, ele sunt elemente constructive şi normative ale credinţei: regula de credinţă.

          Canonul întâi al Sinodului al IV-lea proclamă : „Cel care nu primeşte şi nu mărturiseşte dogmele credinţei să fie anatema: excomunicat.” Când cineva se desparte de mărturisirea comună , se trezeşte deodată în afară, îşi dă seama că el însuşi nu mai face parte din Biserică.

          Iudaismul sau mozaismul este cea mai apropiată religie de creştinism şi  cuprinde adevărul în al doilea rând după creştinism, pentru că este revelată. Iudaismul se întemeiază pe Vechiul Testament, pe care şi creştinismul îl consideră carte sfântă.

          Revelaţia făcută de Adam despre un singur Dumnezeu, creator al lumii şi despre Răscumpărătorul care va împăca lumea căzută în păcat cu Dumnezeu, făgăduinţa dată lui Avraam,Isaac şi Iacov că Răscumpărătorul se va naşte din neamul lor, preceptele religioase şi morale descoperite de Moise şi rezumate în Decalog  şi prezicerile despre persoana, venirea şi rolul Răscumpărătorului sau Mântuitorul lumii ori Mesia, cum se numeşte el cu un cuvânt ebraic , sunt un bun comun al iudaismului şi creştinismului .

          Deosebirea începe numai când este vorba de interpretarea profeţiilor mesianice, pe care iudaismul nu le recunoaşte ca  îndeplinite în persoana Mântuitorului Hristos, ci aşteaptă un alt Mesia care va venii şi va întemeia o împărăţie iudaică pe tot pământul.

          Credinţa că ei sunt poporul ales al luiDumnezeu, îi face să se ţină solitari între ei, şi să se ajute, prin mijlocirea francmasoneriei, în toate ţările lumii unde se găsesc şi să fie un element dizolvant în sânul  tuturor popoarelor. De aceea au făcut să se producă împotriva lor, mai ales în anii din urmă, o mişcare generală numită antisemitism, şi măsuri aspre, care tind la alungarea lor din toate tările şi formarea unui stat iudaic.

Mahomedanismul sau islamismul este un amestec de elemente creştine şi iudaice cu elemente din vechea religie păgână a arabilor.

După ordinea firească el ar trebui să fie superior nu numai iudaismului ci şi creştinismului, pentru că a apărut cu 622 de ani după creştinism. El însă este inferior şi creştinismului şi iudaismului pentru că nu se întemeiază pe o revelaţie dumnezeiască specială sau nouă, este produsul combinaţiilor personale ale lui Mahomed, întemeietorul acestei religii, un om cu imaginaţie bogată, şi un politician foarte abil. Viaţa lui plină de aventuri, de înconsegvenţe şi imoralităţi dovedeşte acest lucru.

Coranul sau cartea sfântă a islamului, este mai mult o operă poetică decât religioasă şi cuprinde pe lângă învăţături religioase şi morale, tot felul de dispoziţii civile aşa că el serveşte şi ca un cod civil.

Allah este apoi un Dumnezeu despotic, identic cu destinul, norocul sau soarta, căruia musulmanul trebuie să i se supună orbeşte. De aceea, una din învăţăturile fundamentale ale dogmaticii mahomedane este predestinaţia sau fatalismul absolut. Totul stă în măna lui Dumnezeu. Nimic, nici bine nici rău, nu se întâmplă decât conform voinţei Sale sfinte. De o libertate a persoanei nu poate fii vorba.

         Biserica ortodoxă este adevărata Biserică, pentru că ea singură a păstrat într-adevăr fără schimbare tot ce provine de la Mântuitorul şi de la Sfinţii Apostoli şi în forma în care s-a stabilit de către Sfinţii Părinţi şi de către Sinoadele Ecumenice. Ea n-a schimbat nimic n-a adăugat nimic nou la ceea ce a ţinut şi a învăţat Biserica Ecumenică din cele dintâi opt secole ale existenţei ei, veacuri care formează epoca clasică a Creştinismului. Învătătura ei dogmatică, morală şi cultul sunt aceleaşi care au fost profesate şi practicate în primele opt secole.

          Ea singură este sfântă, pentru că numai ea se foloseşte, aşa cum a rânduit Mântuitorul, de roadele jertfei Sale pe Cruce şi de harul Sfântului Duh şi deci numai ea conduce fără greş pe oameni la mântuire.

          Biserica Ortodoxă singură este universală, pentu că numai ea se întemeiază pe hotărările Sinoadelor Ecumenice sau universale şi este,deci, îndreptăţită a se răspândi în toată lumea şi a trăi până la sfârşitul veacurilor. Ea singură,în sfîrşit, este apostolică, pentru că numai ea a păstrat  organizarea dată de Sfinţii Apostoli şi a rămas neclintită pe temeliile puse de ei, potrivit poruncii Domnului. Însuşi nume de ortodoxă, care înseamnă drept credincioasă, arată că Biserica noastră este adevărata Biserică a lui Hristos, faţă de celelalte biserici care stau pe o treaptă inferioară îndepărtată.

          După cum am văzut din punct de vedere dogmatic cele trei mari religii monoteiste sunt diferite,în concluzie toleranţă religioasă din punct de vedere dogmatic nu va exista între religii niciodată pentru ca s-ar ajunge le negarea propriei religii şi adoptarea unei alte religii sau a unui amestec paralel cu credinţa.

          În istoria de peste 2000 de ani de când există două religii asemănătoare dar totuşi aşa de diferite, au existat conflicte şi în afară Bisericii care au avut ca punct de plecare credinţa. Încă de la început creştinii erau persecutaţi şi creştinismul era interzis. Dar faptul că s-a răspăndit foarte repede  şi că numărul adepţilor a crescut foarte mult a făcut din creştinism  o religie puternică. În jurul anului 622 a apărut o altă religie islamul  care promova ca unul din stâlpii esenţiali ai islamului „djihadul” tradus războiul sfânt. Forma acestui cuvant si intelesul dat lui este unul cu totul separat de ceea ce cred cei mai multi, pentru ca la inceputurile religiei, cuvantul desemna apararea fata de cei care vor sa schimbe credinta araba, acum cuvantul capata un inteles mai mult de atac asupra altor religii, intelesul este dat mai ales de cei care vor sa manipuleze masele de oamani cu ceea ce fiecare om are mai de pret, credinta.

Conflicte între religi au existat de atunci mereu şi principalul motiv este Ierusalimul care este dorit de toate religile datorită istoriei lui de loc sfânt. Cruciadele, antisemitismul, terorismul sunt arme cu care se duce acest război.

          Intoleranţa s-a manifestat şi în interiorul unei singure religii şi cu ruşine trebuie să recunoaştem că capul de coloană îl ocupă Biserica Catolică care alături de cea Ortodoxă fac parte din Creştinism, cu perioada inchiziţei care  fost un abuz grav asupra libertăţii de a alege care este specifică Creştinismului.

           „Mergeţi şi botezaţi toate neamurile” zice Mântuitorul(Matei 28, 19). Biserica se ocupă de fiecare suflet în parte, dar are şi grija obştilor naţionale. Prin locul împrejurărilor istorice, Biserica poate fii inima existenţei unui popor şi să-i exprime conştiinţa sa, cum poate foarte bine să fie respinsă până la periferia vieţii naţionale şi să ajungă un corp stăin; totuşi ea însăşi, Biserica are o misiune teocratică spirituală, şi nu poate renunţa la aceasta fără sa-şi trădeze propria-i natură.

          Orice popor îşi ia o misiune istorică, se dezvoltă în jurul ei, dar această misiune, îndeplineşte mai devreme sau mai târziu planul lui Dumnezeu. Biserica fiecărui popor este unică pentru el şi dacă fiecare popor ar urma calea lui, şi intre popoare ar exista colaborare, prietenie şi iubire ar fi o dovadă de toleranţă şi de respect personal.

Si cand iubesti…

  Minunea apare în momente scurte

Şi ţine o  viaţă, sau câteva secunde.

În două zile eu te-am iubit pe tine

Şi-o viaţă jur că vreau să fii cu mine!

Soarele arde, dacă-l priveşti mereu

Tu ai ars sufletul meu,

Şi nu aş renunţa să te privesc

Chear dacă, aş ştii că mă topesc.

Cenuşe aş vrea să pot să fiu

Să vin la tine adus de vânt,

Să zbor şi să plutesc,

Dar să-ţi arăt cât te iubesc.

Aş vrea să fiu şi oxigen

Să-ţi intru-n suflet mereu,

Să depinzi numai de mine

Să vezi că te iubesc numai pe tine.

Stau in ploaie, ca poate candva

Stropii au atins fata ta.

Te-a ascult si-ti simt parfumul

Din vantul care bate peste fata mea.

Aş da orice nu mai conteză

Viaţa,dragostea, lumea toată

  Dar nu aş renunţa la tine niciodată

  Pentru că eşti o fiintă minunată.

Franturi de viata

În mână am căteva fire de nisip

Le vântur încet şi le risip

Văd cum se duc în mare

Sunt mici,finuţe şi trecătoare

Se pierd in vand

Sfarsesc in valuri, dispar.

Am jurat sa nu mai iubesc

Cand varurile astea ma priveau.

Acum ca sunt din nou  langa ele

As vrea sa nu fi jurat,

Regretul ma cupride…

Caci te privesc in apa ce-ti vine la genunchi…

Si in parul tau cret

Sufla o briza de seara

Ce combinatie perfecta

Bucle si valuri

Regrete si suspine.

În mână încerc să le strivesc

Dar una nu pot să răpesc

Valurilor ce spre mine cresc

Şi cu milă mă privesc.

Acum as vrea sa inteleg

Daca si tu o sa faci la fel cu dragostea mea

Si o sa te gandesti inainte  sa o risipesti

Ca numai  un gram din ea

Ti-ar schimba in bine viata.

Dar nu a fost asa

Ai trecut peste dragostea  mea

Iar eu abia acum am inteles

De ce nu puteam sa le strivesc

Erau o parte din tine

Si pacat ca eu abia acum am inteles

Cat de mult pot sa te iubesc

Parul tau cret se pierde in vant

Buzele tale rostesc un cant

Si eu nu poat decat sa te iubesc

Toate aste asa graiesc

Sa te iubesc pe tine ca doar tu

Esti imaginea mea, in tot ce inseamana lumea asta